Nefericirea omului, moartea sufletului sau, este pedeapsa pentru ca uita un adevar vechi de cînd lumea, enuntat si de cartea de capatîi a umanitatii: "Iar daca dragoste nu am, nimic nu sînt".

Cartea scoate la lumina un asa-numit Manuscris din Dummstein, menit sa evoce credintele care formau paradigma mentala a spatiului european medieval, cînd, în numele Bisericii si sub influenta superstitiilor, se desfasura o adevarata vînatoare de vrajitoare. Sînt dezvaluite, de asemenea, ritualurile de initiere ale inchizitorului, care, în exercitarea oficiului cu care a fost învestit, nu apare – asa cum îl înfatiseaza imaginarul colectiv – sub masca tortionarului sadic, ci da la iveala o latura neasteptata a sufletului sau.